Osteopatia

Relativ nouă în categoria terapiilor și practicilor alternative, dacă o comparăm cu cele tradiționale, osteopatia a fost fondată de un medic chirug american, la sfârșitul secolului XIX.
Asemănătoare cu chiropractica, osteopatia susține că poate preveni și vindeca bolile de care suferim printr-o manipulare manuală aplicată corpului (în special asupra coloanei vertebrale), operațiune menită să elimine blocaje sistemului musculoscheletal, la care se adaugă un stil de viață cât mai sănătos.

Fondatorul osteopatiei este medicul american Andrew Taylor Still (1828-1917) din SUA.Osteopatia reprezintă o concepție anatomo-fiziologică unitară (holistică) de funcționare a organismului, bazată pe unitatea și dependența reciprocă dintre structură și funcție, pe forțele interioare de recuperare ale organismului care, fiind spijinite din exterior, (mâinile osteopatului) de un efort minim curativ, duc ulterior la o vindecare.Osteopatia este o filozofie, o știință și o artă în slujba conservării sănătații.

Osteopatia este o metodă modernă de diagnostic și tratament utilizată pentru depistarea tulburărilor funcționale și patologice ale biomecanicii corpului, organelor si țesuturilor utilizând tehnici manuale blânde și de mare rafinament.Mâinile osteopatului ascultă tot corpul și identifică locul de unde a pornit întregul proces patologic. Auscultarea țesuturilor (ascultarea sunetelor interne a corpului) cu mâna este o tehnică sau calitate strict osteopatică și permite specialistului de-a simți mișcarea fluidelor și tensiunilor  fasciale din corp. Aceasta  percepție rafinată apare după mai mulți ani de muncă și experiență. Medicii alopați nu stăpânesc această tehnică. Altfel spus auscultarea manuală este ca un fel de ecografie.

Un osteopat acționează manual asupra structurilor craniului, coloanei vertebrale, coastelor, bazinului, sacrului, articulațiilor, aparatului musculo-ligamentar și fascial și asupra organelor interne cu scopul de a îndepărta disfuncțiile(tulburările funcționale) identificate în respectivele structuri si restabilește  mobilitatea lor și circulația sanguină.Termenul osteopatie este compus din două părți,prima parte “osteo” înseamnă structură și are o proveniență greacă , iar a doua parte “path”- din  engleza veche înseamnă-drum ,cale ,direcție. Din punct de vedere medical termenul osteopatie înseamnă boala osului (oaselor).Termenul se consideră că a fost propus de A.T.Still la sfarșitul secolului XIX. Osteopatia se ocupă de diagnosticul și tratamentul tulburărilor de mobilitate a țesuturilor,organelor și articulațiilor. Se consideră că orice tulburare a mobilității sub formă de hipo- ori hipermobilitate în aparatul locomotor,sistemul craniosacrat sau organelor interne conduc la o disfuncție și în final la o boală (disfuncție somatică). În articulații pot apărea blocaje, în fascii -aderente sau cicatrice, iar pe suprafețele alunecoase a organelor interne-hiperemia.

Cauzele acestor limitări de mișcare(restricții) pot fi urmatorii factori:

– fizici (traumatismele, suprasolicitările fizice)
– psihice (emoții înhibate,stresul )
– chimice (alimente necorespunzătoare, efectele adverse ale medicamentelor, diverse intoxicații).
Osteopatia privește organismul ca un sistem întreg(holistic), unde totul este interdependent. Osteopatia îndepărtează nu numai manifestările unei boli sau indispoziții, dar  descoperă și înlătură eficient cauza acestei boli. Aceasta este posibil grație cunoașterii profunde a anatomiei, fiziologiei si biomecanicii (mecanica vie) corpului omenesc. Întemeiătorul osteopatiei, doctorul A. T. Still, s-a bazat pe ce-a fost mai bun din medicina greacă și egipteană și a elaborat conceptul osteopatic “structura determină funcția, iar funcția influenteaza structura”. De exemplu,o scolioză lombară poate induce o tulburare a ciclului menstrual la fete și femei și invers când o problemă a organelor interne poate conduce spre o scolioză sau hernie de disc.

Principiile de bază ale osteopatiei :

– viața este o mișcare continuă (un organ intern ori o articulație care încetează să se mai miște devine patologică).De la celulă ,organ visceral și până la corpul uman toate se mișcă în trei planuri : sagital ,frontal și orizontal. Aceste mișcări nu sunt sesizate liber de ochiul omului.
– organismul uman reprezintă un întreg, în care toate organele și sistemele sunt interdependente(strîns legate între ele pentru o funcționare optimă).

Dacă există mai multe probleme în corpul omenesc, să admitem că sunt legate între ele și toate aceste probleme au pornit dintr-un punct formând un lanț lezional. Acel “început” este disfuncția primară cu care va începe tratamentul osteopatul.
– artera este suverană(fară o circulație adecvat restabilită niciun organ nu se reface)
– homeostazia corporala(echilibrul în reacțiile chimice și biologice)
– globalitatea, corpul este un întreg.

De adaugat că:
• organismul uman are capacitatea naturală de autoasanare și autoreglare. Fiecare om are un număr anumit de mecanisme sanogenetice,de autovindecare. Dacă sau epuizat mecanismele respective este mai complicat să reechilibrăm un astfel de organism.

Osteopatul caută întotdeauna cauza și mereu repetă ”găsiți , corectați și lăsați organismul în pace”.
• componenta mecanică(disfuncțiile structurale de coloană) este în aceeași măsură importantă pentru sanătatea pacientului cât și pentru evoluția  bolii.

Ce este osteopatia?

Osteopatia limitează pe cât posibil administrarea de medicamente și intervențiile chirurgicale și se axează pe tot ce înseamnă manipularea manuală a corpului realizată de un osteopat: masaj, atingere terapeutică, întinderea mușchilor, exerciții de postură și de mobilitate, toate acestea având ca scop redarea mobilității și flexibilității corpului și restabilirea funcțiilor organismului.

Bazele osteopatiei au fost puse de medicul Andrew Taylor Still, în 1874, când știința era abia la început și nu se cunoștea pe deplin modul în care organismul uman funcționează. Acesta nu era de acord cu administrarea medicamentelor, cu atât mai puțin susținea metodele chirurgicale, de aceea a teoretizat și pus în aplicare o metodă alternativă de vindecare.  În concepția sa, dezechilibrele și problemele sistemului musculoscheletal s-ar fi tradus prin apariția bolilor.

Ideea de bază ar fi că o „aliniere” necorespunzătoare a vertebrelor, articulațiilor, mușchilor și țesuturilor conexe ar cauza dezechilibre și ar limita funcționarea nu doar a organelor și zonelor anatomice apropiate, ci și a celor care aparent nu au legătură. Prin manipularea manuală aplicată coloanei, gâtului, membrelor sau chiar „zdruncinarea” întregului corp, terapia susține că ar repoziționa corect aceste elemente și ar elimina astfel cauzele de disconfort/dezechilibru/durere/afecțiuni.

Cum funcționează osteopatia?

Conceptul de bază în filosofia osteopatiei este integritatea structurală a organismului, care trebuie menținută pentru a ne bucura de homeostazie și implicit de o bună stare de sănătate. Sistemul musculoscheletal este fundamental în organism, consideră osteopații, și orice problemă care îl afectează inevitabil se va răsfrânge asupra bunei funcționări a celorlalte organe și sisteme.

Osteopații merg destul de departe cu efectele pozitive ale metodei și pretind că acestea se văd nu doar la nivelul cel mai apropiat de sistemul musculoscheletal, asupra căruia are loc manipularea (îmbunătățirea posturii, mobilității, flexibilității corporale), ci și în cazul altora (vindecarea bolilor respiratorii, a infecțiilor și chiar optimizarea funcțiilor creierului). Explicația dată de ei este că un dezechilibru dintr-o anumită zonă anatomică s-ar reflecta negativ în oricare alta.

Tratamentul propriu-zis constă într-o serie de tehnici de manipulare manuală specifice. Un accent important se pune și pe nutriție și pe adoptarea unui stil de viață sănătos, pentru a apela cât mai puțin la medicamentele convenționale sau intervențiile chirurgicale.

La prima consultație terapeutul încearcă să afle cât mai multe informații despre starea de sănătate și eventualele probleme sau disfuncții care l-au determinat să apeleze la terapie. Apoi sunt examinate prin palpare articulațiile, mușchii, tendoanele, ligamentele. Totodată terapeutul solicită pacientului să realizeze câteva mișcări simple, pentru a putea observa mobilitatea, flexibilitatea și postura corpului și a sesiza posibilele dezechilibre care provoacă disconfort sau durere. La ședințele de osteopatie pacienții trebuie să poarte haine largi sau cît mai comode .

Argumente pro

• osteopatia propune un stil de viață cât mai sănătos și descurajează consumul de alcool
• această terapie susține capacitatea de auto-vindecare pe care o are organismul și propune o intervenție relativ mai scăzută decât tratamentele convenționale (sunt excluse medicamentele și operațiile chirurgicale)
• osteopatia se adresează unei palete largi de pacienți, de la copii (chiar nou-născuți), până la vârstnici
• relația terapeutică este foarte importantă (la fel ca în majoritatea terapiilor alternative), terapia este centrată pe pacient și osteopatul face tot posibilul pentru a-i acorda grija și atenția de care are nevoie
• osteopatia abordează problema de sănătate în ansamblu, în contextul structurii și funcționării întregului organism, și nu ca pe o problemă izolată.